joi, 2 august 2012

Cele mai stupide procese din lume

Pe lângă procesele cu motivaţii logice, judecătorii se confruntă şi cu speţe ce par desprinse din romanele lui Kafka. Zilnic, în România, apar cel puţin 1000 de noi procese legate de cauze dintre cele mai diverse. Înmulţită această cifră cu numărul statelor de pe glob rezultă o imagine aproximativă a ce se întâmplă în sălile de judecată din lume. În plus, aşa se înţelege de ce “caietul grefierului” este o sursă continuă de amuzament, cele mai trăsnite motive pentru care se începe un proces fiind relatate, periodic de mass - media.
* În 2006, Allen Heckard din Portland, Oregon l-a dat în judecată pe Michael Jordan pentru că seamănă cu el. Allen îi cerea lui Jordan despăgubiri de 800 de milioane de dolari pentru că, susţinea el, avea mereu de suferit de pe urma asemănării cu jucătorul de baschet. Heckard a luat decizia de a merge în instanţă pentru că nu mai suporta să audă în continuu vorbe de genul: “Vai, cât semeni cu Michael Jordan”, lucru pe care îl auzea de fiecare dată când ieşea din casă şi care îi crea instabilitate emoţională;
* Richard Overton a intentat în 1991 proces firmei Anheiser-Busch pentru reclamă falsă la Budweiser. Overton a declarat că respectivele reclame i-au produs instabilitate emoţională, traume psihice şi pierderi materiale. Bărbatul îşi susţinea cauza spunând că atunci când bea respectiva bere nici nu apar peisaje tropicale în jur şi nici femeile nu sunt mai atrase de el. Cazul a fost respins de judecători;
* În 2006, Curtis Gokey a dat în judecată oraşul Lodi pentru că una dintre maşinile de gunoi îi lovise maşina personală parcată regulamentar. Problema - Gokey însuşi conducea maşina de strâns gunoiul. Statul a refuzat cauza, dar Gokey nu s-a lăsat păgubaş şi a pus-o pe soţia lui să intenteze proces. Ea a obţinut daune de 4.800 de dolari;
* În 1999, Teunis Tenbrook a fost dat afară de la Universitatea olandeză Erasmus pe motiv că îi miroseau picioarele. Atât profesorii cât şi studenţii pretindeau că nu se pot face cursuri în preajma lui. Teunis a acţionat în judecată universitatea, iar 10 ani mai târziu instanţa a hotărât că acesta are toate drepturile legale să se întoarcă la facultate şi le-a sugerat profesorilor şi colegilor lui să-şi ţină respiraţia;
* În 1964 Gloria Sykes a fost rănită într-un accident de tramvai în San Francisco. Ea s-a ales cu un ochi vânăt şi câteva zgârieturi. Până aici nimic neobişnuit. Ceea ce s-a întâmplat apoi iese din tipare. Sykes a dat în judecată statul pentru că în urma accidentului devenise nimfomană şi a făcut sex cu 100 de bărbaţi în doar două săptămâni. Ea a cerut despăgubiri de jumătate de milion de dolari, dar a primit doar 50.000;
* În 2005, prizonierul român Pavel M. l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru neglijenţă. Românul, care avea de ispăşit o pedeapsă de 20 de ani pentru crimă, îl acuza pe Dumnezeu că nu a avut grijă de el aşa cum i se promisese la botez, iar el a ajuns în braţele Răului care l-a împins să comită crima pentru care era închis. Curtea a respins cererea, susţinând că Dumnezeu nu poate fi constrâns de legile obişnuite;
*Un magistrat a dat în judecată spălătoria de cartier care i-a rătăcit pantalonii, cerând daune în valoare de 65 de milioane de dolari, pe motiv că pierderea i-ar fi provocat "suferinţă mintală, disconfort şi dezechilibru interior";
* În 2004, Timothy Dumouchel, din Fond du Lac, Wisconsin, a dat în judecată un post de televiziune, acuzându-l de faptul că soţia sa s-a îngrăşat, iar copiii lui au devenit nişte “leneşi dependenţi de televizor”. Dumouchel a declarat: “Cred că motivul pentru care beau şi fumez zilnic şi pentru care soţia mea este supraponderală este faptul că ne-am uitat la televizor în fiecare zi timp de patru ani”;
* Frank D’Alessandro din New York a cerut cinci milioane de dolari pentru trauma suferită când vasul de toaletă pe care îl utiliza a explodat;
* Un bărbat din Sri Lanka care a căscat în timpul procesului a fost condamnat la un an închisoare;
* Pensionarul playboy Rolf Eden (în vârstă de 77 de ani) a încercat să dea în judecată o tânără în vârstă de 19 ani pentru că aceasta ar fi refuzat să aibă relaţii sexuale cu el. Motivul reclamaţiei în instanţă - discriminarea pe criterii de vârstă;
* Un bărbat a cerut în instanţă ca soţia sa adulteră să-i returneze rinichiul pe care i-l donase cu opt ani înainte de divorţ sau să-i plătească pentru organ suma de 1,5 milioane de dolari.
*Cel mai litigios personaj în viaţă este Jonathan Lee Riches, care a intentat nu mai puţin de 4.000 de procese. Printre cei chemaţi de el în instanţă se numără: George W. Bush, piraţii din Somalia, NASCAR, Platon, Nostradamus şi Turnul Eiffel. Cel mai cunoscut proces al lui rămâne cel intentat celor de la Guinness Book, care îl declaraseră recordman la intentat procese. El susţinea că Guinness Book nu avea dreptul de a face publice capodoperele lui juridice.
Paradox judiciar în Canada
În 1874, Francis Evans Cornish, magistrat din Winnipeg - Canada, a trebuit să se judece singur sub acuzaţia că s-a îmbătat în public. Frank s-a condamnat scrupulos la o amendă de cinci dolari, pe care a anulat-o pentru comportament ireproşabil. Nu e singurul protagonist al unei situaţii ciudate, numeroşi semeni dând dovadă de maxim de inventivitate atunci când vine vorba de procese.
Avere făcută pe spinarea statului
În 2004, un avocat din Germania, Dr. Juergen Graefe, a reprezentat o pensionară din St. Augustin (în apropiere de Bonn), care primise o somaţie prin care i se cerea să plătească impozite în valoare de 287 milioane de euro, deşi venitul femeii era de doar 17.000 de euro. Avocatul a soluţionat cazul cu o simplă scrisoare adresată autorităţilor. Cum legea germană îi dă dreptul la un onorariu proporţional cu cuantumul reducerii obţinute, Graefe a cerut 440.234 de euro - onorariu care a fost suportat de către stat.